Therion pot sa fie considerati, fara prea mare exagerare, parintii rock-ului symphonic-goth odata cu lansarea, in ‘96, a primului album care includea coarde si soprana (Theli). Au urmat Vovin si Crowning of Atlantis, un succes care i-a fixat bine pe firmamentul de gen ba chiar li s-a spus ca sunt “deschizatori” de gen. Si totusi, la lansarea primului album in formula Niemann+Karlsson+Johnsson (Secret of the Runes) in 2001 au existat si voci care au contestat directia poate prea esoterica a suedezilor, ritmurile mai degraba cinematice decat up-tempo; Secretul Runelor a fost un album de pe care, paradoxal, raman cele mai iubite renditii live, desi ele in sine in varianta studio au dezamagit (Schwarzalbenheim, Muspelheim, Asgard etc.). Aditia lui Mats Leven, un “mercenar” vocal pentru urmatorul proiect Therion i-a deranjat pe unii nu pentru ca Leven n-ar fi avut calitati incontestabile, ci pentru ca Therion insemna deja “vocal curat, soprano plus tenor plus cor de barbati”.
Ultima aditie, corul de barbati, e remarcabil pe Summernight City, cover Abba (culmea!), pe care daca nu ma insel l-am prezentat si eu acum un an si ceva pe vechiul domeniu. Iar cand a aparut SiriusB/Lemuria, s-a facut un pic liniste, pentru ca noul Therion era noul Therion. Ritmuri rapide, timbrul Raspy al lui Leven, temele inspirate din exegeza lui Karlsson, mare maestru in qabbalah, si un sunet cu adevarat revolutionar. Bineinteles ca au existat si proteste vis-a-vis de faptul ca parte din mostenirea Therion era abandonata, in special sectiunea operatica. Si totusi, in turneul care a urmat Therion au demonstrat ca totul era doar barfa si acuzatii nefondate. Leven a devenit usor “marca Therion” (vezi in special performantele de pe Khlysti Evangelist sau Blood of Kingu). Unde mai pui ca a urmat si concertul aniversar “20 de ani Therion”, urmat de un live CD+ DVD (”Celebrators of Becoming, il recomand sincer ca unul dintre cele mai bune albume live scoase vreodata) pe care Mats a dat tot ce putea, artistic; ca atare formatia a descoperit un nou fan-base din zone anterior inaccesibile tocmai pentru ca muzica Therion a insemnat dintotdeauna mai mult introspectie, mai putin acting-out.
01. Der Mitternachtslöwe
02. Schwartzalbenheim
03. The Blood Of Kingu
04. The Falling Stone
05. An Arrow From The Sun
06. Deggial
07. Wine Of Aluqah
08. The Perennial Sophia
09. The Son Of The Sun
10. Son Of The Staves Of Time
11. Birth Of Venus Illegitima
12. Tuna 1613
13. Drum Solo
14. Muspelheim
15. Rise Of Sodom And Gomorrah
16. Ginnungagap
17. Grand Finale
18. Lemuria
19. The Wand Of Abaris
20. Nightside Of Eden
21. To Mega Therion
22. Thor (The Powerhead)
Therion pot sa fie considerati, fara prea mare exagerare, parintii rock-ului symphonic-goth odata cu lansarea, in ‘96, a primului album care includea coarde si soprana (Theli). Au urmat Vovin si Crowning of Atlantis, un succes care i-a fixat bine pe firmamentul de gen ba chiar li s-a spus ca sunt “deschizatori” de gen. Si totusi, la lansarea primului album in formula Niemann+Karlsson+Johnsson (Secret of the Runes) in 2001 au existat si voci care au contestat directia poate prea esoterica a suedezilor, ritmurile mai degraba cinematice decat up-tempo; Secretul Runelor a fost un album de pe care, paradoxal, raman cele mai iubite renditii live, desi ele in sine in varianta studio au dezamagit (Schwarzalbenheim, Muspelheim, Asgard etc.). Aditia lui Mats Leven, un “mercenar” vocal pentru urmatorul proiect Therion i-a deranjat pe unii nu pentru ca Leven n-ar fi avut calitati incontestabile, ci pentru ca Therion insemna deja “vocal curat, soprano plus tenor plus cor de barbati”.
Ultima aditie, corul de barbati, e remarcabil pe Summernight City, cover Abba (culmea!), pe care daca nu ma insel l-am prezentat si eu acum un an si ceva pe vechiul domeniu. Iar cand a aparut SiriusB/Lemuria, s-a facut un pic liniste, pentru ca noul Therion era noul Therion. Ritmuri rapide, timbrul Raspy al lui Leven, temele inspirate din exegeza lui Karlsson, mare maestru in qabbalah, si un sunet cu adevarat revolutionar. Bineinteles ca au existat si proteste vis-a-vis de faptul ca parte din mostenirea Therion era abandonata, in special sectiunea operatica. Si totusi, in turneul care a urmat Therion au demonstrat ca totul era doar barfa si acuzatii nefondate. Leven a devenit usor “marca Therion” (vezi in special performantele de pe Khlysti Evangelist sau Blood of Kingu). Unde mai pui ca a urmat si concertul aniversar “20 de ani Therion”, urmat de un live CD+ DVD (”Celebrators of Becoming, il recomand sincer ca unul dintre cele mai bune albume live scoase vreodata) pe care Mats a dat tot ce putea, artistic; ca atare formatia a descoperit un nou fan-base din zone anterior inaccesibile tocmai pentru ca muzica Therion a insemnat dintotdeauna mai mult introspectie, mai putin acting-out.
01. Der Mitternachtslöwe
02. Schwartzalbenheim
03. The Blood Of Kingu
04. The Falling Stone
05. An Arrow From The Sun
06. Deggial
07. Wine Of Aluqah
08. The Perennial Sophia
09. The Son Of The Sun
10. Son Of The Staves Of Time
11. Birth Of Venus Illegitima
12. Tuna 1613
13. Drum Solo
14. Muspelheim
15. Rise Of Sodom And Gomorrah
16. Ginnungagap
17. Grand Finale
18. Lemuria
19. The Wand Of Abaris
20. Nightside Of Eden
21. To Mega Therion
22. Thor (The Powerhead)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu