Cat trebuie sa lasati copiii cu bunicii?

Pentru cei mici este bine sa petreaca mai mult timp cu parintii decat cu bunicii. Altfel, mama si tata risca sa piarda din autoritate si chiar din afectiunea acestora. Cand parintii muncesc zilumina, iar cresa, bona, gradinita sau sistemul after school nu sunt o optiune, a lasa copilul in grija bunicilor ramane singura scapare. Insa oricat de bine intentionati si de grijulii ar fi acestia, pentru binele celui mic el trebuie sa petreaca mai mult timp cu parintii decat cu bunicii. Altfel, cand bunica devine mama si bunicul tata, adevaratii parinti se transforma in niste musafiri simpatici care-i aduc cadouri si il rasfata in weekenduri si in vacante. Aceasta situatie poate crea confuzii si, mai rau, dezechilibre in mintea celui mic, modelele lui nemaifiind mama si tata, ci bunica si bunicul. Pentru parinti, aceasta varianta are doua taisuri: pe de o parte isi stiu copiii pe maini bune, pe de alta parte sunt frustrati permanent ca cei mici sunt prezenti in viata lor mai mult prin fotografia de pe desktop si in rama de pe birou. Cu cat se diminueaza timpul petrecut impreuna cu atat se va adanci golul dintre copil si parinti, iar legatura va fi foarte greu de recladit. Generatia de maine, crescuta cu reguli de ieri Chiar daca isi investesc propriii parintii cu incredere maxima lasandu-si copiii in grija lor, mama si tata obisnuiesc sa le traseze reguli clare ce tin de alimentatia si educatia celor mici. Cu toate acestea, bunicii, convinsi ca stiu mai bine sa creasca un copil, neglijeaza de multe ori indicatiile parintilor. Ii hranesc cu alimente nepotrivite, ii lasa prea mult la televizor, le fac toate poftele si uita sa fie autoritari. Toate aceste "devieri" ii transforma pe cei mici in copii rasfatati, greu de tinut in frau. "O educatie bazata pe hiperprotectie este la fel de periculoasa ca aceea bazata pe rigiditate", atentioneaza Stefan Milea, medic psihiatru specializat in psihiatria copilului. De asemenea, el atrage atentia asupra faptului ca bunicii tind sa-si creasca nepotii pe baza unor principii sanatoase la vremea lor, dar invechite. "Nu putem creste generatia de maine cu reguli valabile ieri", spune Stefan Milea. Top rasturnat in inima copilului O intrebare neinspirata care pune copilul la reflectii chinuitoare este "pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?". In cazul copiilor in vietile carora bunicii sunt prezente dominante raspunsul la aceasta intrebare ar putea exclude parintii. Despre atasamentul profund pentru bunici vorbeste Alina Dan, in virsta de 40 de ani, a carei copilarie a fost marcata de prezenta bunicilor. "Am fost extrem de atasata de ei si, dupa ce au murit, am ramas cu un gol imens in suflet. Niciodata nu am fost apropiata de parintii mei cum am fost de bunici si am ramas cu o mare sensibilitate fata de suferinta batranilor. Uneori, cand vad o persoana in varsta care seamana cu bunica mea incep sa plang. Prezenta constanta a bunicilor in viata mea, dragostea si generozitatea lor au facut sa raspund altfel decat majoritatea copiilor la intrebarea "pe cine iubesti mai mult", sa am un top diferit de al lor", isi exprima Alina Dan atasamentul fata de bunici. Banii nu inlocuiesc afectiunea parintilor Parintii care isi lasa micutii in grija bunicilor o fac, de cele mai multe ori, pentru ca serviciul nu le permite sa aiba grija de acestia. Specialistii recomanda, in astfel de cazuri, gasirea unor variante care sa permita mamei si tatalui sa fie cat mai mult prezenti in viata copiilor. "As sfatui parintii sa-si lase copiii sa stea cu bunicii, dar sa nu ii uite la ei", este concluzia la care a ajuns Alina Dan, chiar daca si-a iubit enorm bunicii care au crescut-o. Medicul psihiatru Stefan Milea este foarte transant cand vine vorba despre parintii pentru care cariera este prioritara, chiar daca sunt convinsi ca actioneaza spre binele copilului. "Parintii sunt prea ocupati sa le dea de toate si cred ca, daca muncesc pe branci pentru confortul material, le asigura, automat, totul. De fapt, cu banii aceia ei platesc lipsa de afectiune si nevoia de comunicare a copiilor. Risca sa-si dea seama la un moment dat ca au un copil care s-a facut mare, dar cu care nu mai pot comunica", conchide doctorul Milea. ROLURI Autoritatea parintilor si afectiunea bunicilor Supravegheati cu mare ingaduinta de bunici, copiii ajung sa faca ce vor si sa piarda notiunea de autoritate. "Parintii trebuie sa reprezinte autoritatea, iar bunicii sa fie partea protectoare. Cand bunicii preiau atributiile parintilor autoritatea se pierde, pentru ca ei sunt mai blanzi, mai generosi si nu mai stiu sa se impuna", explica Stefan Milea. Atat timp insa cat parintii si bunicii isi inteleg rolurile si se comporta corespunzator, cel mic va avea repere clare si va sti exact cum sa se raporteze la fiecare dintre ei. Sursa: Evenimentul Zilei (Cristina Olivia Moldovan)